Spargem gheata din caiace pe lacu Snagov 10-11 Martie :)
E martieeeee!A venit primăvaraaa!!!
Dar e suficient să mă uit afară, pe geam… şi să văd că iarna cea înghețată a spulberat dulcea primăvară de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Ninge și ne îngheață nasurile de parcă încă-l așteptăm pe Moș Crăciun!
Ce s-o fi întâmplat? Că cum o săptămână zâmbetul ştrengar și cald al soarelui ne-a luat ușor de mână și ne-a scos din casă să ne bucurăm împreună. Și toți am râs cu steluțe-n priviri, molipsiți de zburdălnicia primăvaratică!
Iar eu m-am veselit de zor pe lacul Snagov, pentru că de acolo se vede cel mai bine Primăvara. Sau cel puțin așa susțineau sus și tare Cosma și cu Mădălina de la Adventuretime și eu n-am putut lăsa informația asta neverificată!
Bineînțeles că n-am fost singurul cu asemenea idei! Iar pentru că eram la doar două zile de 8 Martie, am pus-o de-o caiaceală tematică și ne-am îmbrăcat cu toții în…
Daaa, fustițe!
Iar băieții cu fustițe au fost prea mult pentru Madă și n-a mai rezistat!
Sau râdea molipsită de veselia primăverii?! Că altfel, fustițele alea aveau și-un rol practic…
Dar nu contează motivul chiar aşa tare. Important a fost că toți radiam de fericirea pe care o transmite soarele curajos al lunii martie și verdele curios al vegetației care abia așteaptă să se trezească după somnul iernii.
Iar după amorțeala hibernală, cu toții tremuram de nerăbdare să ne dezmorțim mușchii letargici.
Și-am tot dat cu entuziasm la padelă pe apele ospitaliere ale Snagovului până am ajuns în locul unde dat peste o încăpățânare fără margini!
Daaa, încăpățânata iarna nu se dădea dusă de bună voie și nesilită de nimeni! Se lupta cu o înverșunare sălbatică pentru locul ei pe lac iar noi am ajuns când lupta era încă în toi.
Chiar dacă sunt multe avantaje în neutralitate, de data asta nu ne-am mai luat după elvețieni și ne-am dat de partea primăverii.
De ce? Pentru că iarna ne-a avut suficient sub mantia-i friguroasă dar mai ales pentru… distracțieee!
O, da!
E o senzație foarte mișto când spargi gheața cu caiacul! Ruperea pojghiței înghețate o simți ca niște mici tremuraturi în corpul caiacului, aproape insesizabile. Când gheţa devine mai groasă, tremuraturile caiacului se accentuează şi la un moment dat te opreşte cu totul. Iar sunetul de rupere al gheții e delicios!
Filmulețul nu redă decât fragmentat experiența dar tot e mai bine decat nimic, așa-i?
Iar când după gheața subțire ajungi la alta, mai groasă, dai și peste alte senzații. Că rămâi suspendat. Şi așa treci la dansul din buric ca să spargi gheața de sub tine și să te eliberezi.
Aşa a procedat Cosma mai sus, că n-avea ce să facă!
Totuşi, o luptă pierdută nu pierde şi bătălia.
Ia să mai luăm încă o dată avânt…
…să vedem ce se întâmplă…
Mda, muuult mai mult decât la muritorii de rând dar tot la dansul din buric a ajuns, până la urmă! 😀
E foarte interesant că uneori e posibil să te împotmoleşti pe un canal pe care numai ce l-a făcut cineva (tot Cosma) căci vântul are prostul obicei să mute gheața și să facă dispărute canalele ca și când n-ar fi fost.
Da, e foarte interesant pe gheață, o experiență care mi-a placut din cale-afară!
Iar dacă mie mi-a plăcut PE gheaţă, alţii au alte preferinţe:
De, nu te pui cu gusturile omului! 😉
Dar oricum se bucură fiecare de gheaţă, săptămâna trecută credeam c-am prins ultimul suflu al iernii. Numai că vremea de acum îmi face-n ciudă şi-mi demonstrează fără putință de tăgadă că m-am înșelat.
Și uite așa mai am o șansă să redevin spărgător de gheață cu caiacul.
Și-o ai și tu!
Articol realizat de Eugen pe care il gasiti aici
