Fac ce fac și tot pe lângă apa și caiace ajung…

Până de curând aveam așa o impresie că sunt printre puținii cu asemena apucături. Și aveam dreptate, deoarece și pentru că… nu-i cunoaștem pe ceilalți!

În continuare nu-i cunosc pe toți, dar sfera mea de cunoștințe în rândul caiaciștilor s-a marit considerabil (mai ales în trecutul apropiat) datorită unui eveniment care are șanse să devină tradiție: Delta Kayak Fest!

(și ia ghici: cine a conceput bannerul? 😁)

Acest eveniment sub formă de semi-maraton (traseu de 23 kilometri) a fost organizat de prietenii mei de la AdventureTime și Asociația Caiacul pentru Toți.

Unde?

Desigur că în Deltă, la Sulina!

Iar dacă n-ai auzit de acest eveniment până acum, nu te agita prea tare. N-aveai cum, că anul de grație 2024 a marcat cu entuziasm prima ediție.

Și da, a fost evenimentul cu cei mai mulți caiaciști pe care i-am văzut eu vreodată laolaltă. Bine, ăsta nu-i neapărat reperul suprem, că nu sunt prezent la tot ce mișcă într-ale caiacelii. Dar orișicât, de șapte ani încoace am adunat în spate ceva ture, unele chiar epice.

Oricum, la Delta Kayak Fest ne-am strâns câteva și câțiva, pasionați din toate colțurile țării.

Cei mai mulți au venit în vinerea de 7 iunie. Unii mai cu moț au avut o pornire precoce încă din ziua de luni a aceleași săptămâni și-au mai boschetărit prin Deltă până să încheie apoteotic cu Delta Kayak Fest.

La campingul AdventureTime s-au strâns corturile, unul câte unul…

.

Și aici nu-s toate, căci din cauza numărului crescut, ne-am extins și prin alte curți. Ba chiar câteva/câțiva, cu sensibilitate crescută, s-au cazat la hotel/pensiuni/gazdă.

Unul câte unul s-au adunat și caiacele, de data asta numai pe mal:

Unele sunt caiacele AdventureTime dar destule sunt caiacele personale ale concurenților. La un moment dat am avut impresia că a venit cineva cu o mumie:

Dar nu, era doar caiacul lui Florin Țiparu, împachetat mai ceva decât sfintele moaște. Așa grijă, mai rar! 😀

Și pentru ca nimeni să nu se plângă că n-a avut ce să direcționeze spre padelă, Mădă și Cosma ne-au întâmpinat cu surse delicioase de energie:

.

.

Pentru unii pare-se că aportul a fost atât de bogat încât au simțit nevoia să consume o parte din acea energie chiar în seara respectivă:

Uite așa mi ți s-au întins caiaciștii la dansuri care mai de care, la hore și la sârbe, până în orele fragede ale dimineții de mă intrebam la un moment dat dacă nu cumva am greșit festivalul…

Întrebarea a persistat și a doua zi când am văzut un magazin pe ponton. Bine, magazin s-ar putea să fie mult spus dar te las pe tine să decizi:

.

Desigur că proprietarul țipa cât îl ținea barba:

-Tricoaie! Tricoaie avem! Hai la tricoiu vesel! (hmmm… sau spunea tricouri și nu mai țin eu bine minte…!?)

Oricum, între noi fie vorba, nu credeam c-o să-l văd vreodată pe Cosma trădând sfânta cauză a caiecelii! Dar uite așa mi s-a confirmat (încă o dată) că viața-i plină de surprize…

Mi-am mai revenit nițel din uimire când l-am văzut intrându-și în rolul de explicăcios al traseului:

Odată lămurit acest aspect esențial, toată lumea a trecut la pasul fără de care nimeni nu poate spune că e caiacist:

.

Activitatea a mers ca pe roate până în momentul în care cineva (nu dăm nume dar îl admirăm în fotografii) a dorit să încerce la temperatura apei pe propria-i piele:

.

.

După aia treaba a mers și mai bine, ca unsă! Ba chiar Paul a ținut morțiș să-și etaleze măiestria cu niște lansări duble:

.

Și, cu toate că m-am rugat de el cu cerul și pământul să mai răstoarne măcar încă unu-două caiace, să nu fie singur ăla de mai sus, n-a vrut și pace! Poate data viitoare să am mai multă trecere la el…

În sfârșit, odată terminată operațiunea de lansare, s-a produs adunarea extorsionată a caiacelor în așteptarea startului.

Iar acesta nu s-a lăsat mult așteptat:

Cursa

Începutul a fost cu tremuraturi de nerăbdare iar după ce s-a dat startul, treaba s-a prezentat destul de înghesuită:

Au cam strâmtat caiacele canalul, așa-i?

.

După cum poți vedea, acest eveniment a fost pentru toată lumea, indiferent de nivelul de experiență: caiace de toate soiurile, simple sau duble, ba chiar și gonflabile sau divers accesorizate:

.

Pe măsură ce timpul s-a scurs inexorabil, la fel s-au mărit și distanțele dintre cei cu mai multă experiență și hotărâre și restul, mai puțin dotați la capitole menționate.

.

La un moment dat distanțele s-au expandat într-atât încât pe cei din față i-am imortalizat unul câte una…

…sau invers, în functie de care cum a trecut:

Și la acest eveniment am avut o epifanie: te poți da cu caiacul chiar dacă nu vezi nimic!

Eu și cu Cosma din barca de foto/asistență am mers o perioadă printre/pe lângă/în fața concurenților și i-am așteptat în niște puncte cheie, unele de-a dreptul inflorite:

.

La un moment dat m-am uitat cât se poate de serios la mine și m-am întrebat dacă nu cumva am vreo față de doctor (că scrisul corespunde deja de mult):

.

Da, nu știu cum s-a făcut, dar unii concurenți, cum dădeau cu ochii de mine, scoteau limba! După cunoștințele mele medicale, limbile lor erau absolut în regulă, fără niciun semn evident de vreo problemă care să necesite intervenție specializată, așa că n-am sunat la 112. Decizie cât se poate de corectă altfel, că toți concurenții au ajuns la “finish” fără vreo problemă majoră. Dar am mai stat și strâmb ca să judec drept și mi-a trecut prin cap că poate oamenii nu și-au etalat limba în fața cunoștințelor mele medicale, ci  poate pur și simplu erau ca și câinii care-și reglează temperatura corpului atunci când își flutură limba p-afară.

Tu ce părere ai? Care din cele două variante e cea mai probabilă?

Oricum, de la nuferi ne-am întors printre concurenți catre punctul unde se încheia bucla mare a traseului, ca să-i surprindem pe toți pe pelicula digitală.

La ultimul punct de așteptare n-a durat prea mult până a apărut fruntea clasamentului: Vlad și Hans!

Sau Hans și Vlad! Care, atunci când treceau pe lângă noi, se sfădeau:

-Hai, fii tu primul!

-Nuuu, tu să fii primul!

Și diverse alte variații care au continuat până au ieșit din raza auditivă.

Al treilea a venit Florin, care ne-a depășit cât ai zice “țiparu”!

Acum nu știu cât de motivat a fost Florin de chatul pe care l-am avut înainte de cursă, în care se cam lăuda și i-am spus că dacă nu se califică în primii trei, doar gura-i de el. Cert e că… s-a clasat în primii trei! 😁

La fete, Caterina a fost cea care a rupt norma…

… urmată de…

… și de Oana, care s-a dovedit a fi o spectaculoasă surpriză!

Desigur că întrecerea nu s-a terminat după ce au trecut vârfurile. Căci dacă Vlad și Hans (sau invers) au terminat cei 23 de kilometri în vreo 2 ore și 45 de minute, ultimilor le-au mai trebuit niște ore bune în plus ca să ajungă le final. Ba la un moment dat, pentru că ne-a atenționat cineva, am luat-o cu barca mulți kilometri pe traseu ca să recuperăm ultimul caiac din cursă, cu doi ucraineni, care erau în spate bine de tot.

Din discuția cu ei s-a dovedit că era primii din coadă pentru că s-au oprit de mai multe ori ca să lanseze drona. Atunci când ne-am oferit să-i luăm cu barca, ne-au spus c-ar prefera să ajungă în caiac până la final. Recunosc, mi-a plăcut asta, că așa aș fi făcut și eu! 😁

Oricum, ideea este că, mai devreme sau mai târziu, toată lumea a terminat cursa prin propriile forțe și cele două bărci de foto-video/asistență, au fost doar de foto-video.

Și dacă tot am spus c-am fost doi care ne-am ocupat cu imortalizarea evenimentului, țin să precizez că imaginile din acest articol care nu sunt ale mele, îl au ca autor pe Sorin Olteanu.

Cum niciun concurs nu adevărat fără o festivitate de premiere, “Delta Kayak Fest” n-a dezamăgit nici la acest capitol.

Mai pe seară toată lumea s-a adunat…

… să aclame câștigătorii! (sau să-și etaleze tricourile?! (dintre care unele tunate cu foarfeca))

Sau poate că amândouă! 😁

Oricum ar fi, ăsta a fost podiumul la fete…

… și la băieți:

Si mai am o imagine pe care vreau să ți-o supun atenției:

Dacă e s-o analizăm, hai să vedem cine e pe treapta cea mai de sus a podiumului?

Așa-i: Cosma!

Dar cum să fie el câștigător, când nici măcar n-a participat? Că de participat în competiție n-a participat, a fost tot timpul cu mine-n barcă, jur pe roșu!

Hmmm, poate că n-o avea el suficiente medalii acasă și-o fi zis că recuperează la Delta Kayak Fest… 😁

Mai ales că pe lângă premiile în echipament serios de camping, au fost niște “speciale”…

… datorate inspirației lui Carmen (cutiile) și talentului Annei (ciocolata).

Să mai zic că după premiere ne-am dedat din nou la destrăbălare culinară cu pești și că dansurile iar au încins pavajul până târziu în noapte?

Nu, nu mai zic, ca să nu te plictisesc!

Și nu mai spun nici c-am avut parte de o sesiune spectaculoasă de “sound healing” ținută de Anne târziu în noapte…

La final

Cam așa s-a prezentat prima ediție de la Delta Kayak Fest.

Desigur că n-ai cum să-ți faci o idee completă doar din ce-am descris eu aici, că nimic nu poate înlocui experiența la prima mână de la fața locului. Dar poate că aceste impresii ale mele vor planta sămânța venirii pentru la anul.

M-aș bucura să fie așa, căci s-ar putea să te îndrăgostești de atmosfera specială de acolo și poate vei face mai mult loc pentru caiac în viața ta.

Până la anul, poate ne întâlnim prin alte ture caiacite.

Până atunci, călătorii și experiențe fantastice îți doresc!

Și da, Cosma a înnebunit! 😀