De Rusalii cu Caiacele in Delta Dunarii – Ciclonizare în Delta Dunării

Vremea s-a cam dat peste cap, așa-i?
Și nici nu e nevoie să ne gândim prea mult ca să găsim exemple.
Incendiile cauzate de temperaturile foarte ridicate numai ce au făcut ravagii prin Italia, Grecia, Cipru și Turcia și abia ce-au fost stinse. Iar înainte de aceste incendii au fost inundații, unele chiar catastrofale atât la noi cât și prin Europa.
Și nu degeaba am pomenit de aceste evenimente. Povestea care urmează are și ea legătură cu vremea ciufută, cum a fost cea din iunie, când de Rusalii meteorologii s-au întrecut unul pe altul la aruncat în noi cu avertizări peste avertizări și coduri galbene sau portocalii:

“Ciclonul blocat în Marea Neagră va genera cantități însemnate de precipitații” directorul ANM, Elena Mateescu

“Administrația Națională de Meteorologie a emis încă de ieri, 18 iunie 2021, noi avertizări de cod galben şi cod portocaliu de ploi însemnate cantitativ şi instabilitate atmosferică, precum şi o informare de vreme rea, ce vizează întreaga ţară până duminică seara.” spuneau cei de la a1.ro

Și ce planuri crezi tu că aveam pentru minivacanța de Rusalii?
Desigur că e vorba de o caiaceală prin Deltă, alături de prietenii de la AdventureTime  Și ia să vedem ce s-a întâmplat cu aceste planuri după confruntarea cu acele culori amenințătoare ale codurilor!
Ei bine, au rezistat eroic!
Doar că… nu la toată lumea. Au renunțat vreo patru dintre cei înscriși la tură, probabil crezând că nu plutesc așa bine caiacele pe apă atunci când te ajunge ciclonul din urmă.
În rest toată lumea a rămas tare pe poziții. Și când zic “toată lumea“, mă gândesc și la cele șase franțuzoaice și un francez care-au ținut morțiș să vadă Delta din caiac.
Bine, cum s-a-ntâmplat și-n alte ture, era foarte posibil ca în ciuda prognozei să avem parte de-a vreme mai puțin fioroasă decât cea anunțată.
Ia să vedem dacă s-a întâmplat sau ba…

Ciclonizarea caiaciștilor

E adevărat că în seara de joi când am ajuns la Murighiol și-am descărcat caiacele, ne-a cam vâjâit vântul și a cam aruncat în noi cu ploaia. Noroc că s-au oprit toate la un moment dat și chiar dacă ploaia ne-a vizitat și peste noapte corturile din camping, dimineața la lansare ne-a lăsat în pace:

În imaginea de mai sus, remarci cine se lansează și are curaj să se ia în piept cu ciclonul fioros, da?
Nu degeaba se spune că esențele tari stau în sticluțe mici! 😀
Am reușit să ne lansăm cu toții în aceleași condiții prietenoase dar liniștea era cea dinaintea furtunii căci n-a durat prea mult până ce am fost întâmpinați cu amenințări:

A durat chiar și mai puțin până ce amenințările s-au materializat și ploaia a venit grămadă peste noi:

.

Hmm, la fețele pe care le afișează, oare ce gânduri se învârteau printre neuronii lor?! 😀
Mai ales că a durat ceva vreme până s-a închis robinetul apei din cer. Dar până la urmă a trebuit să se termine cu ploaia și-am ajuns relativ zvântați la prima întâlnire cu simbolul Deltei…

… doar ca să înceapă să toarne iarăși aproape imediat:

Ne-a plouat și picurat chiar și după ce ploaia s-a oprit. Cum de s-a-ntâmplat asta? Uite așa: copacii din această “catedrală verde” au păstrat niște picături pentru noi :

Cred ca distinsa doamnă Ploaie nu voia să ne lase să ne plictisim atunci când nu mai era cu noi.
Dar când a văzut că nu-i dădeam așa mare importanță, s-a supărat atât de tare încât aproape că ne-a lăsat fără lumină:

Iar atmosfera era atât de încărcată cu electricitate, că padela lui Cosma a început să leviteze:

Sau n-o fi fost electricitatea și-a făcut el niște pase magice, ceva?! Hmm, o să stau cu geana pe el în turele următoare să mă lămuresc…
Oricum, supărarea neagră din imaginile de mai sus n-a rămas fără urmări. Norii nu s-au mai ținut mult și-au vărsat peste noi o ploaie cu năduf de toată frumusețea, de-a făcut Dunărea să pară că fierbe:

.

.

Din fericire vântul era în vizită prin alte părți și nu si-a dat mâna cu apele ca să ne facă experiența mult mai intensă.
Oricum noi eram pregătiți, cu fustele de la caiace prinse bine pe ghidajele caiacului și cu hainele de ploaie pregătite:

Cu gluga pusă peste pălăria cu boruri mari, așa-i că-s mai tare decât cea mai sexy mămăiță? 😀
Și trebuie să zic că… mi-a plăcut tare ploaia asta în Deltă. A fost o senzație fantastică să plutesc pe apă atunci când o altă apă se prăvălea peste mine de sus. Ritmul picăturilor de ploaie pe glugă mi-a adus aminte de multele nopți pe care le-am dormit în fânăria bunicilor în vacanțele de vară, când ascultam cu nesaț darabana ploii pe șindrila acoperișului.
Și-am mai avut un moment declanșator de amintiri:

Ploaia asta cu bulbuci printre copacii Deltei mi-a adus aminte de bulbucii care apăreau în bălțile de sub dudul din curtea bunicilor în timpul ploilor torențiale de vară…
Da, eu și Marcel Proust avem d-astea, doar că evoluăm în ligi diferite! 😁
Iar ploile ciclonului n-au fost singurele care au vrut să se pună în calea explorărilor noastre…

Alte obstacole

La o schimbare de canal am dat peste unul care ne-a spus un categoric “pe aici nu se trece“!

Dar nu știa cu cine se pune, căci aventurierii cu caice sunt pregătiți pentru neprevăzut. Iar dacă Mădă și cu mine am folosit fierăstrăul ca să facem copacul traversabil, Cosma a recurs la alte mijloace:

De, la fiecare după posibilități și preferințe. Important e că până la urmă am văzut luminița de la capătul tunelului și-am purces la operațiunea de traversare, care cum a putut:

.

.

Desigur că această operațiune de largă anvergură s-a încheiat cu un succes deplin. Nici nu se putea altfel!
Și-am ajuns la al doilea obstacol: salata!
Bineînțeles că nu e vorba de nicio salată de roșii sau castraveți. De fapt nu e vorba de nicio salată dintre cele pe care știi. E vorba despre asta:

Așa-i c-arată ca o salată? 😀
Iar o asemenea suprafață presupune un efort suplimentar și înaintezi mai greu, mai ales când bălăriile ți se agață de padelă.
Ia să vedem câtă plăcere putem observa pe fețele participanților:

.

Floare la ureche, nu-i așa? 😀
Și iar tre’ să mărturisesc că aceste piedici mi-au plăcut la nebunie, că ne-au făcut aventura mai interesantă. Sau oi fi eu masochist?!
Indiferent de explicație, aceste obstacole au dat mai multă savoare pentru…

Exercițiile de admirație

Când e vorba despre Deltă, oare ce-am putea admira?
Să fie vorba despre…

Absolut! 😀
Iar nuferii ne-au oferit un regal în această tură, cu sau fără ploaie:

.

A fost o plăcere să padelăm pe canalele dintre insulele de nuferi…

.

.

… și ca să rămânem cu amintiri puternice ne-am tras cât am putut de aproape:

.

Tu ce epitet ai alege pentru nufăr? Delicat, grațios, gingaș?
Ei bine, eu voi alege “puternic” pentru că rezistă eroic tuturor valurilor, vânturilor, ploilor și cicloanelor! 😉
Bineînțeles că nu doar regnul vegetal a fost ținta admirației noastre. A avut și regnul animal partea lui de glorie:

.

.

Și nu știu de ce am impresia că pelicanii din ultima poză… ne cam bârfeau!
Ce-or fi zis? Ia uite mă și la ăștia, colorații, cum vin ei peste noi și ne mănâncă peștele!
Ia stai nițel! Despre ce pește e vorba?
Ajung și acolo.
Trei zile de bântuit prin Deltă înseamnă și două nopți petrecute acolo. Și bineînțeles că noaptea n-am padelat ci ne-am instalat corturile în…

Locurile de tabără

Primul dintre ele a presupus ceva abilități de cățărare:

Și nu știu cum am făcut, dar am luat ploaia prin surprindere când ne-am dat jos din caiace ca să campăm. Totuși n-a rămas doamna Ploaie surprinsă prea mult și-a început sa toarne imediat ce-am început să ne instalăm corturile.
Dacă a crezut că o să ne împiedice… ei bine, a greșit amarnic!
Nu ne-a împiedicat nici la pusul corturilor, nici la alte activități:

.

.

Doar nu se sperie celebra tocăniță Adventure Time de câțiva stropi, nu-i așa?
Mai ales că a dat acolo peste niște ierburi aromatice speciale care au făcut furori:

Câțiva dintre noi au ținut morțiș să se etaleze cu această plantă simpatică:

.

.

Chiar dacă n-a întrerupt nimic din ce s-a întâmplat mai sus, totuși ploaia a reușit ceva: să ne facă mai pe toți să semănăm cu niște călugări franciscani!

Și-a mai reușit ceva: să producă un mic cutremur!
Cauza?
Cosma!
Nuș’ ce-a avut el de moșmondit pe lângă pavilion dar dintr-o dată s-a trezit că ploaia i-a tras iarba de sub picioare și-a pornit într-o vertiginoasă alunecare.
L-am văzut chiar în momentul acțiunii. Nu știa ce i se întâmplă și avea o față fără nici un fel de reacție, de parcă nu era vorba despre el. Am izbucnit într-un râs hohotit care-a sporit dramatic când singura coardă ancorată bine a pavilionului i s-a oprit… exact între picioare!
Desigur că acest moment n-a rămas fără urmări și-a vorbit subțire ceva vreme al nostru Cosma! 😀

În această imagine se poate vedea epicentrul cutremurului, adică locul unde i-au fugit picioarele de sub el și unde bucile au mușcat cu poftă din “carnea” dealului. 😀
În dimineața următoare precipitațiile s-au potolit și am putut privi liniștit la tabăra noastră:

Care tabără a fost martora unei despărțiri:

Una dintre franțuzoaice s-a trezit cu o durere la mână și n-a mai putut continua așa că ne-am luat la revedere de la ea și de la cele două prietene care-au însoțit-o.

.

La următoarea tabără, lucrurile s-au schimbat radical!
Cred că nea Grigore (că pe “moșia” lui ne-am oprit) are o relație cât se poate de specială cu Bărbosul care se uită la noi toți de sus și le știe pe toate că altfel nu-mi explic ce s-a-ntâmplat în imaginea de mai jos:

A fost de parcă cineva a apăsat un întrerupător de s-au despărțit norii și-a ieșit soarele.
O, și cât de bine venit a fost după două zile de umezeală excesivă!
Și surprizele plăcute nu s-au terminat acolo!

.

Daaaa, ne-a așteptat nea Grigore cu un ospăț de zile mari. Ce se vede mai sus a fost doar începutul că era și runda a doua-n pregătire:

.

Îți dai seama că n-a durat prea mult până ce aceste bucate alese au ajuns unde trebuie:

Cu burțile puse la cale, unora dintre noi le-a venit cheful de joacă. Când și-a găsit un partener pe măsură, Prâslea cel caiacist s-a dezlănțuit:

Desigur că ne-am bucurat de ziua frumoasă și-am stat la povești până seara.
Când am făcut ochi în următoarea zi, am avut parte de spectacolul artistic al ceții:

Mult mai bine decât cu ploaie, așa-i? 😀
După ceață a urmat o ultimă zi de s-o pui pe rană și ne-am înșirat cu toții voluptos pe Dunăre:

.

Vremea bună a crescut și cotele de creativitate și așa a ajuns Cornelia să experimenteze poziții noi de padelat.

Și nu ne-am despărțit de Dunăre fără un ultim “rămas bun” așa, mai intim:

.

 

La final

E adevărat că am mai fost în ture cu caiacul în care m-a plouat dar în niciuna n-am fost așa murat ca în asta.

Culmea e că… mi-a plăcut!

Cum spuneam și mai sus, a fost foarte mișto să fiu parte dintr-o lume fluidă, înconjurat de apă din toate părțile.
Bine, poezia asta începea să scârțâie atunci când instalam cortul pe ploaie, se udau diversele acareturi cărora le stătea mai bine uscate și n-aveam cum să le zvântăm.
Iar vremea foarte umedă a creat condiții excepționale pentru dușmanul nostru numărul unu atunci când e vorba despre Deltă.
Ghicești care?
Hai să-ți dau un indiciu:

Oare pentru ce e bun un astfel de echipament?
Dacă te-ai gândit că-ți oferă protecție împotriva țânțarilor… ei bine, ai dreptate!
Eu n-am avut așa ceva și m-au asasinat țânțăroaicele!
Ziua pe apă mai era cum mai era dar seara… nenorocire! Intram în cort urmăriți de hoarde bâzâitoare și nu puteam să ne culcăm fără o sesiune consistentă de măcelărit țânțărimea agresiv de enervantă.
Până la urmă aia a fost. Am făcut tot ce-am putut în condițiile date si-am supraviețuit, (ciuruiți, adevărat) cu mic, cu mare. Altfel nu mai avea cine să povestească despre aventură. 😀
Dar având în vedere că de vreo patru ani mă tot duc cu caiacul prin Deltă pot să-ți zic că tura asta este excepție, atât din punct de vedere al ploilor, cât și din cel al țânțarilor.

În schimb începe să devină obișnuință altceva. Cum s-a întâmplat și-n TURA ASTA, am plecat mai numeroși decât am sosit căci Mădălina a salvat la întoarcere un suflet amărât:

Pentru că am găsit-o în Deltă, exact așa i-am pus numele. Pe mal s-a dovedit a fi foarte jucăușă, isteață și ascultătoare. Am luat-o cu noi la București și-o o mare parte din drum a stat foarte cuminte între picioarele mele de parcă ar fi mers toată viața ei în mașină:

Între timp a fost adoptată și e foarte fericită la noua ei familie.

Dacă te atrage ideea unei aventuri din caiac, cu siguranță următoarele ture vor fi poezie comparativ cu aceasta așa că poți studia liniștit calendarul evenimentelor AdventureTime ca să-l alegi pe cel care-ți face cu ochiul.

*

De ți-a plăcut sau te-a inspirat articolul, un like la pagina de Facebook a blogului e foarte binevenit și te va ține la curent cu următoarele articole.